| 1.
|
TRIST'ETE, tristeţi, s.f. Starea sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; p. ext. regret. - Trist + suf. -eţe (după fr. tristesse, it. tristezza). Sursă
: DEX'98
( 56529)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
Tristeţe ≠ bucurie, veselie, voiosie
Sursă
: Antonime
(72787)
- siveco |
| |
| 3.
|
TRIST'ETE s. 1. v. mâhnire. 2. v. posomoreală. 3. duiosie, durere, întristare, jale. (~ exprimată de o doină.) 4. melancolie. (O dulce ~.)Sursă
: Sinonime
( 215873)
- siveco |
| |
| 4.
|
trist'eţe s. f., art. trist'eţea, g.-d. art. trist'eţii; pl. trist'eţi
Sursă
: DOR
(289980)
- siveco |
| |
| 5.
|
TRIST'ET//E ~i f. Stare de spirit a unui om trist. [G.-D. tristeţii] /trist + suf. ~eţe
Sursă
: NODEX
(357682)
- siveco |
| |
|
|